Am pete de nicotina pe degete.
Am ajuns la concluzia ca.. de fapt, n-am ajuns la nicio concluzie, dar nu asta conteaza acum.. Cred ca sunt doar fericita, euforica pentru ca realizez ca putinii prieteni care-mi sunt aproape sunt niste oameni absolut geniali. Ma indragostesc de ei pentru a doua oara, daca pot spune asta… Sau e doar primavara cea care ma face sa ma simt asa de bine, desi nu cred. 2 luni din 2010 s-au dus deja.. Ce-am facut? Ei bine, ceea ce fac si acum si ce voi face in continuare si anume : “iubesc, traiesc”. M-am obisnuit deja cu sentimentul si desi sunt absolut constienta de faptul ca probabil nu toti cei pe care-i iubesc, ma iubesc la randul lor, dar macar de nu e asa, traiesc cu iluzia ca o fac si ca la un moment dat… Ei bine, la un moment dat ne vom desparti oricum, fie ca va fi mai repede sau mai tarziu.. va fi ceva inevitabil.
Nu-mi place sa fiu asa nehotarata. Mai sunt 2-3 luni pana va trebui sa ma decid in legatura cu ce vreau sa fac si probabil ca, asa cum ma gandeam si acum cateva seri, voi lua decizia cea mai proasta doar pentru ca.. pentru ca-mi va fi frica sa gandesc ce vreau mai departe. Da, ma sperie ingrozitor viitorul! Nu stiu de ce voi avea parte maine, da’ sa ma gandesc ce vreau sa fac peste 4 ani.. mi-e absolut imposibil. Si totusi, cred ca voi urma sfaturile si voi da acolo unde nu ma gandeam sa dau vreodata , si nu, nu ma refer la bio-chimie, cu toate ca m-am gandit si la optiunea asta.. Well, filologie? Dupa drept? Nu suna chiar asa rau, desi poate ma voi razgandi pe ultima suta de metri.. cine stie?
Recunosc in sfarsit ca-mi va fi dor de astia 8 ani. Sau mai bine zis 4, ca primele 4 clasa nu conteaza chiar asa de mult. Amintirea asa-zisei evolutii.. drumului pe care l-am parcurs pentru a ajunge unde sunt, pentru a deveni ce sunt.. drum care oricum nu s-a oprit. Dar ma gandesc cum eram in clasa a 5a, apoi in a 6a si a 7a si acum in a 8a.. mmmm, vad o schimbare. chiar foarte mare. Si-mi place ce-am ajuns. Partial asa. Si-mi va fi dor, dupa cum ziceam, de colegii mei oligofreni, pe care i-am blestemat in astia 4 ani, pe care i-am urat de moarte si de care am vrut sa ma descotorosesc ca de lepra..Pentru ca, desi sper sa prind niste colegi faini la liceu, poate nu-i voi prinde,tot ei raman primii mei asa-zisi prieteni, buni sau rai, asa cum sunt. Pentru ca ei au ajuns sa ma cunoasca, mai mult si mai putin si pentru ca am invatat sa “convietuim”. Pentru ca am stat 4, desi cu majoritatea am stat 8, ani impreuna si cu toate ca nu ne-am dus inca in pijamale la scoala, am facut o gramada de tampenii, mai mici sau mai mari. Pentru ca am fost cea mai buna clasa de pe scoala la nivelul claselor noastre.. Pentru ca a fost frumos, cred. Suna de parca imi iau adio de la tot ce-a fost si ca in urmatoarele 5 minute imi trag un glont in cap. Ma rog, cred ca-mi va lipsi generala.
Si-nca-s tare euforica asa. Si ascult niste melodii tare dragute si ma gandesc la ziua de azi. Faina zi. Cui ii pasa ca maine am lucrare la mate si ca sunt praf? Da, stiu, asta suna ca o hiperbola as..cu toate ca nu e. Da, am ajuns sa fiu praf la mate, dragut, nu? Si ce fac? In loc sa ma holbez si eu peste niste exercitii, plec in expeditie prin oras… dar cu caietul de mate in geanta, cum altfel? Si desigur ca am visat la cai verzi pe pereti si planuri incredibile, pe care nu le vom duce niciodata la bun sfarsit.. Si desigur ca ii iubesc, cum sa nu recunosc? De-abia astept vara. Hmhm, se preconizeaza o vacanta faina. Dar pana atunci mai am olimpiada la franceza, cea la istorie, testarile de sfarsit de an..la care oricum cred ca voi claca, tipic desigur.
Si-mi place cand scriu asa de mult. Si-mi place sa scriu de fapt. Si sa citesc, asta si mai mult. Desigur, nimic nu-mi intrece pasiunea suprema si anume aberatul. Ei bine, chiar imi era dor de un post d-asta kilometric, total lipsit de sens si orice altceva… Doar .. eu!
P.S. Nici macar nu stiu daca e bine citatul de la inceput, dar tare mult imi place.. Gaura neagra merge sa se culce, implinita pentru ca a poluat inca o data blogosfera cu aberatiile ei obisnuite.
