Am zis ca azi nu mai existi pentru mine, ca vreau sa te trimit intr-un lagar in coluturile cele mai intunecate ale mintii mele, ca sa te las sa-mi rascumperi iubirea maine.Dar nu vrei sa pleci  sau nu vreau eu sa te las sa te indepartezi prea mult..Mi-e frica.

…ingroapa fata in penele tale murdare.

Mi-e sila.de tot.

Si va alege. Si alegerea il va alege in cel mai bun caz. Si poate teama va disparea cu timpul…sau poate il va inabusi din nou.

…sau se va refugia din nou. Temandu-se.

Si piesele :

Am ajuns la concluzia ca.. de fapt, n-am ajuns la nicio concluzie, dar nu asta conteaza acum.. Cred ca sunt doar fericita, euforica pentru ca realizez ca putinii prieteni care-mi sunt aproape sunt niste oameni absolut geniali. Ma indragostesc de ei pentru a doua oara, daca pot spune asta… Sau e doar primavara cea care ma face sa ma simt asa de bine, desi nu cred. 2 luni din 2010 s-au dus deja.. Ce-am facut? Ei bine, ceea ce fac si acum si ce voi face in continuare si anume : “iubesc, traiesc”. M-am obisnuit deja cu sentimentul si desi sunt absolut constienta de faptul ca probabil nu toti cei pe care-i iubesc, ma iubesc la randul lor, dar macar de nu e asa, traiesc cu iluzia ca o fac si ca la un moment dat… Ei bine, la un moment dat ne vom desparti oricum, fie ca va fi mai repede sau mai tarziu.. va fi ceva inevitabil.

Nu-mi place sa fiu asa nehotarata. Mai sunt 2-3 luni pana va trebui sa ma decid in legatura cu ce vreau sa fac si probabil ca, asa cum ma gandeam si acum cateva seri, voi lua decizia cea mai proasta doar pentru ca.. pentru ca-mi va fi frica sa gandesc ce vreau mai departe. Da, ma sperie ingrozitor viitorul! Nu stiu de ce voi avea parte maine, da’ sa ma gandesc ce vreau sa fac peste 4 ani.. mi-e absolut imposibil. Si totusi, cred ca voi urma sfaturile si voi da acolo unde nu ma gandeam sa dau vreodata , si nu, nu ma refer la bio-chimie, cu toate ca m-am gandit si la optiunea asta.. Well, filologie? Dupa drept? Nu suna chiar asa rau, desi poate ma voi razgandi pe ultima suta de metri.. cine stie?

Recunosc in sfarsit ca-mi va fi dor de astia 8 ani. Sau mai bine zis 4, ca primele 4 clasa nu conteaza chiar asa de mult. Amintirea asa-zisei evolutii.. drumului pe care l-am parcurs pentru a ajunge unde sunt, pentru a deveni ce sunt.. drum  care oricum nu s-a oprit. Dar ma gandesc cum eram in clasa a 5a, apoi in a 6a si a 7a si acum in a 8a.. mmmm, vad o schimbare. chiar foarte mare. Si-mi place ce-am ajuns. Partial asa. Si-mi va fi dor, dupa cum ziceam, de colegii mei oligofreni, pe care i-am blestemat in astia 4 ani, pe care i-am urat de moarte si de care am vrut sa ma descotorosesc ca de lepra..Pentru ca, desi sper sa prind niste colegi faini la liceu, poate nu-i voi prinde,tot ei raman primii mei asa-zisi prieteni, buni sau rai, asa cum sunt. Pentru ca ei au ajuns sa ma cunoasca, mai mult si mai putin si pentru ca am invatat sa “convietuim”.  Pentru ca am stat 4, desi cu majoritatea am stat 8, ani impreuna si cu toate ca nu ne-am dus inca in pijamale la scoala, am facut o gramada de tampenii, mai mici sau mai mari. Pentru ca am fost cea mai buna clasa de pe scoala la nivelul claselor noastre.. Pentru ca a fost frumos, cred. Suna de parca imi iau adio de la tot ce-a fost si ca in urmatoarele 5 minute imi trag un glont in cap. Ma rog, cred ca-mi va lipsi generala.

Si-nca-s tare euforica asa. Si ascult niste melodii tare dragute si ma gandesc la ziua de azi. Faina zi. Cui ii pasa ca maine am lucrare la mate si ca sunt praf? Da, stiu, asta suna ca o hiperbola as..cu toate ca nu e. Da, am ajuns sa fiu praf la mate, dragut, nu? Si ce fac? In loc sa ma holbez si eu peste niste exercitii, plec in expeditie prin oras… dar cu caietul de mate in geanta, cum altfel? Si desigur ca am visat la cai verzi pe pereti si planuri incredibile, pe care nu le vom duce niciodata la bun sfarsit.. Si desigur ca ii iubesc, cum sa nu recunosc? De-abia astept vara. Hmhm, se preconizeaza o vacanta faina. Dar pana atunci mai am olimpiada la franceza, cea la istorie, testarile de sfarsit de an..la care oricum cred ca voi claca, tipic desigur.

Si-mi place cand scriu asa de mult. Si-mi place sa scriu de fapt. Si sa citesc, asta si mai mult. Desigur, nimic nu-mi intrece pasiunea suprema si anume aberatul. Ei bine, chiar imi era dor de un post d-asta kilometric, total lipsit de sens si orice altceva… Doar .. eu!

P.S. Nici macar nu stiu daca e bine citatul de la inceput, dar tare mult imi place.. Gaura neagra merge sa se culce, implinita pentru ca a poluat inca o data blogosfera cu aberatiile ei obisnuite.

“ Lumini de scena! “
“Nu mai iubesc, iubito!”
“N-ai cum.”

“Ai innebunit, copile?”
“Urasc jazzul.”
“Imposibil. Sa vina fiarele!”

“Ma subestimezi, draga.”
“Scuzele mele. Misca-te.”
“Vin. “

“..sunt pe drum.”
“Sa vina fiarele!”
“N-am minute. Aaaaaaa! Se pare ca am. Doar in alta retea. ;D”

“Te iubim, nu pleca!”
“Sa vina fiarele!”
“N-am bani. Hai la magazin!”

“Suuuuuuus. “
“Vad un bloc parasit.”
“Nu mai vin. Eu vreau la gara.”

“Vreau acasaaaaa.”
“Peronuuuuuuuuuuuuul!”
“Vreau sa fac echilibristica.”
“Va iubesc!”

“Ce faci?”
“Bine.”
“Si eu fac la fel de bineee. “

“Ia da-mi numaru’ lui. Stiu ca e iubitul tau.”
“Te iubesc. “
“…sa vedem.”
“Esti doar smintita, nu-i bai mare.”

“Ai scapat. Esti tare.”
“Vreau sunete dubioase.”
“Sange de molie!!!”

“Serotinina.”
“Uite-l!”
“Hug me till you drug me, honey.”
“Ily.”

“Sa vina fiarele, fiaro!”
“Te iubesc cand esti asa euforica!”
“Vreau intr-un club de gay. Ii iubesc.”
“Frate, esti gay?”
“Caut gay.”

“Veniti la un vin fiert.”
“Veniiiiiiiiiiim! Unde si cu cine esti?”
“A, cu niste tipi la Valahia. “
“Venim, clar. De fapt, nu mai venim.”
“Sunteti naspa.”

“Trenul accelerat Bucuresti-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5.”
“Suntem pe peron!”
“Ne salta politia ba.”
“E erm. primavara! “

“Nu m-am imbatat. Doar le-am amestecat pe toate.”
“Da’ nici eu. Hm, martini, whiskey, gin, tuica, lichior, bere, vin. O nimica toata. Eram cea mai treaza.”
“Suntem varza. Mai da-mi o tigara.”
“Cu pla.”

“Vreau acasa!!! “
“Saruta-ma!”
“Oricand. A, nu.”

“A dat strechea in voi?”
“Avea fata de handicapata.”
“Iti amintesti…”
“Cum as putea sa uit?”
“10 ani! Ah, ce tare e!”

“Vara. Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.Vara.”
“De fapt, si eu il astept.”
“Si dupa…liceu!!!”
“Totusi..vara!”

“Era inundatie..”
“Tramvai.”
“Faceati ca.. fiarele.”
“Hai in noaptea asta afara.”
“Doar daca mergem la Visina.”
“Ne luam si sabie?”

“Pijamele roz.”
“Genial.Tu esti geniala!”
“Invatati-ma sa fluierrrr!”

“Cred ca e beata.”
“S-a dopat.”
“Danseaza.”
“Sa ne prefacem ca n-o cunoastem.”
“Imbratisareeeeeeeeeee!”

“Mi-e frica.”
“Ce intuneric e.”
“Sa vina fiarele!”

Ma intreb oare cum ar arata paradisul pentru mine. Probabil ar fi un loc in care noaptea sa fie urmata de dimineata si dimineata de noapte, un loc in care ar fi prezenta eterna cana de cafea si acorduri ametitoare de jazz sa strapunga un fum des..Probabil locul acesta s-ar concentra intr-o camera rosie mobilata doar de un pat imbracat intr-un cearceaf ravasit, iar alaturi de acest pat sa se gaseasca niste ferestre grandioase acoperite de valuri diafane prin care sapatrunda concomitent razele soarelui si a lunii.

Rasaritul sa ma prinda imbratisandu-te, pe tine si goliciunea ta, pe tine si cana fierbinte de cafea, pe tine si tigara voluptoasa. Sa stiu ca sunt singura faptura vie care-ti simte atingerile si sarutarile inflacarate de pe pleoapele plumbuite. Sa stiu ca sunt prima si ultima fiinta ce-ti va imbata simturile doar prin parfumul de cafea amara. Sa stiu ca ma iubesti, pe mine si dimineata insorita. De fapt, iubeste-ma si atat! Sa iubesc.. sa traiesc si timpul sa se dilate lasciv in fumul de tigara. Sa stiu ca exista perfectiune. Si sa gust mereu si mereu din acea perfectiune.

Iubesc! Traiesc! Imi va fi dor…

Stiu, eu am o franceza de milioane. Mais je ne l’aime pas. Chiar deloc, as putea zice. ( Es.)

Pe mine ma obsedeaza asta :

“The lovers’ word of sin and pleasure”

Sau putem lasa balta aia cu semnatu’ ca s-a trezit si Es sa vada ce-i cu categoriile.